UNIUNEA ARTEI COREGRAFICE DIN ROMANIA
U N A C O R
Dansul ca expresie metafizică
Note pe marginea volumului Dimensiuni ale gândirii coregrafice de Andreea Tănăsescu
​
ObiÈ™nuim să asociem „metafizicul” cu manifestări ale spiritului care au caracter inefabil, invizibil, abstract sau, în orice caz, „dincolo” È™i „deasupra” lumii concrete. În acelaÈ™i timp, însă, avem intuiÈ›ia că orice astfel de manifestare necesită un „suport” în lumea cognoscibilă a simÈ›urilor pentru a-È™i afirma, efectiv, prezenÈ›a. Expresia estetică este rodul acestei conlucrări (nu fără conflicte sau dificultăți…) între spirit È™i materie, iar arta dansului – ca artă a corporalității omeneÈ™ti – este, poate, cea mai surprinzătoare formă de întrupare a acestei dualități. Sau, cel puÈ›in, aceasta este concluzia generală pe care am avut-o citind seria de eseuri semnate de Andreea Tănăsescu È™i adunate în cartea Dimensiuni ale gândirii coregrafice: Timp, spaÈ›iu, miÈ™care, un prim volum de gânduri personale È™i analize filosofice despre creaÈ›ia coregrafică publicat în 2020 la Editura Universitară.
Andreea Tănăsescu este coregrafă, scriitoare, Lector Universitar dr. în cadrul U.N.A.T.C., manager de proiecte culturale È™i, desigur, cercetător al fenomenului dansului. De-a lungul timpului a fost printre pedagogii vocali în promovarea tinerelor generaÈ›ii – aÈ™a cum stau mărturie Serile tinerilor coregrafi români –, având totodată È™i o continuă activitate de creaÈ›ie, ultimul său eveniment coregrafic de amploare fiind munca depusă pentru spectacolul multimedia INFINITVM, ce a avut premiera pe 1 septembrie 2021 la Romexpo. Astfel, volumul care a prilejuit textul de față este clădit, inevitabil!, conform chipului lăuntric al autoarei sale: în primul rând, este multi-perspectival în sensul că îmbină viziunea proiectivă È™i holistă a creatorului, trăirea viscerală a interpretului, nevoia de clarificare teoretică È™i de îndrumare a profesorului, dar È™i experienÈ›a estetică a receptorului de artă; iar, în al doilea rând, este permanent străbătut de înclinaÈ›ii filosofice, de o continuă propulsare a discursului despre dans către înălÈ›imi speculative.
În armonie cu esteticile clasice, dar totodată È™i cu realitățile artei contemporane, cartea invită cititorul să parcurgă un È™ir de teme fundamentale (sau poate chiar arhetipale) în legătură cu arta în genere È™i, fireÈ™te, cu dansul în particular: condiÈ›ia de obiect construit – ca structură È™i ca limbaj – a operei de artă, imaginea scenică a trupului în miÈ™care ca iluzie configuratoare de sens, inversarea categorială a spaÈ›iului din obiect în subiect al comunicării coregrafice contemporane, transa transfiguratoare a creaÈ›iei È™i a experienÈ›ei estetice, dar, mai cu seamă, elaborarea miÈ™cării ca principiu dinamic, transformator È™i vital, al existenÈ›ei înseÈ™i. Această împletire (leit)motivică între planul reflecÈ›iilor generale despre artă È™i planul aplicat dansului este, în esență, o reflectare a „paradoxului fiinÈ›ei” – aÈ™a cum Andreea Tănăsescu îl formulează prin relaÈ›ia între „vid” È™i „plin” – întrucât este o expresie a jocului între schematismul unor concepte È™i bogăția simbolică, adânc intimă, a experienÈ›ei dansului, joc similar structural – cum exemplifică autoarea însăși – celui între faÈ›ada faimosului Pătrat negru al lui Kazimir Malevici È™i presupusa pictură colorată aflată în planul din spate sau jocului între È™arpele boa È™i elefantul „ascuns” din povestea Micul prinÈ› al lui Antoine de Saint-Exupéri. Astfel, ceea ce se exprimă prin dans îÈ™i găseÈ™te explicaÈ›ii în distincÈ›ii teoretice, însă, aÈ™a cum revelează lectura acestui volum, dansul se (re)găseÈ™te mai ales prin analogii cu situaÈ›ii estetice din arta plastică – la care se face consistent referire, dar care este È™i efectiv prezentă prin ilustraÈ›iile arhitectului Mihai V. Popa –, nefiind uitate muzica sau arta actorului.
Pe lângă dimensiunea metafizică a raÈ›ionamentelor È™i a trăirilor, eseurile sunt întotdeauna acompaniate de focalizarea specifică detalierii profesioniste: sunt deseori recomandate È™i formulate exerciÈ›ii de vizualizare a corpului, exerciÈ›ii de conÈ™tientizare a biomecanicii corporale sau chiar sugestii pentru improvizaÈ›ii; sunt descrise modurile în care ideile dezvoltate sunt întruchipate propriu-zis într-un spectacol coregrafic; în fine, sunt analizate lucrări-capodoperă ale istoriei dansului printre care, de pildă, Café Müller de Pina Bausch sau Carmen de Mats Ek. Cu toate acestea, rămân la impresia că elementul distinctiv al acestei scrieri este nevoia, personală È™i artistică, de a mărturisi prin forÈ›a cuvântului forÈ›a dansului, de a transgresa limitele lumii materiale È™i a organismului uman însuÈ™i înspre transcendență. Gestul unui dansator, saltul său, fraza sa de miÈ™care, arhitectura pe care o realizează scenic, toate acestea poartă amprenta capacității umane de a se (re)modela spiritual È™i de a se înălÈ›a lăuntric prin cultură. Acesta este un mesaj care, oricât de idealist ar părea, cu siguranță reprezintă un sprijin moral în această perioadă post-pandemică tulburătoare È™i turbulentă, marcată de conflicte. Astfel, nu este o întâmplare faptul că această carte a fost scrisă tocmai în timpul pandemiei… În cuvintele Andreei Tănăsescu: „În dans, metafora capătă trup, emoÈ›ia devine spaÈ›iu sau timp. Scenele se succed, iar în urma lor, din miÈ™carea trupurilor, ne rămâne visul. MiÈ™carea este gând, elan, zbatere È™i, adesea, ne aduce în lumină sufletul. Omul în miÈ™care ne demonstrează că este mai mult decât ceea ce pare, iar dansul devine un instrument revelator de meta-realități. (…)” (p.8).
i) De pe site-ul editurii se pot afla mai multe detalii tehnice, cuprinsul cărții, precum și scurta descriere a acesteia realizată de autoare: https://www.editurauniversitara.ro/arte-si-multimedia-28/dimensiuni-ale-gandirii-coregrafice-timp-spatiu-miscare-volumul-1.html#resp-tab5.
Există un interviu cu Andreea Tănăsescu pentru revista Ballet Magazine, filiala din România, din 25 ianuarie 2021, interviu în care îÈ™i exprimă opinia despre situaÈ›ia reprezentării dansului în instituÈ›iile de stat româneÈ™ti È™i care poate fi accesat la următoarea adresă: https://balletmagazine.ro/de-balet/interviurile-ballet-magazine-by-bogdan-chenciu-andreea-tanasescu-manager-cultural-cercetator-in-dans-si-lect-univ-doctor-u-n-a-t-c/.
ii) Prim ediÈ›ie a avut loc pe 13 È™i pe 27 noiembrie 2017 la Teatrul NaÈ›ional din BucureÈ™ti, iar a doua ediÈ›ie pe 19 iunie 2019 la Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău È™i pe 23 noiembrie 2019 la sala Thalia din Sibiu. EdiÈ›ia a treia a fost organizată în data de 14 decembrie 2021 la Opera NaÈ›ională BucureÈ™ti, iar ediÈ›ia anului 2022 intitulată Seara dansului contemporan a avut loc la sala Pictura a Teatrului NaÈ›ional din BucureÈ™ti pe data de 28 noiembrie. Citez un paragraf relevant din programul de sală al primei ediÈ›ii: „În România există prea puÈ›ine structuri care să ofere coregrafilor tineri permanente căi de dezvoltare profesională, ajutor logistic È™i financiar. Din cauza acestor lipsuri mulÈ›i tineri de valoare nu ajung să-È™i prezinte creaÈ›iile în faÈ›a unui public larg, se simt deseori izolaÈ›i. Din păcate nici teatrele nu susÈ›in îndeajuns creaÈ›ia tânără coregrafică românească (…)”.
iii) În ultima perioadă, Andreea Tănăsescu ne-a demonstrat capacitățile de creaÈ›ie în alte domenii precum dramaturgia – în spectacolul Jurnalul unei iubiri inspirat de raporturile între George Enescu È™i Maruca Cantacuzino – È™i literatura, pentru copii sau S.F.
iv) Se poate vorbi deja despre o tradiÈ›ie de cercetare în cadrul U.N.A.T.C în legătură cu aceste concepte, pe linia deschisă de Raluca Ianegic în cartea Void and Plenitude: Fundamental Concepts in Modern Choreographic Performance din 2004.
v) Există o propensiune față de opera remarcabilului coregraf suedez, Mats Ek, în cartea Andreei Tănăsescu, cu toate că sunt amintite È™i analizate multe alte nume majore din istoria artei coregrafice, nume precum JiÅ™í Kylián, Sidi Larbi Cherkaoui, Pina Bausch, Angelin Preljocaj, Anne Teresa De Keersmaeker, Wim Wandekeybus. Este de reamintit în acest context faptul că pe data de 30 ianuarie 2017 Mats Ek, împreună cu Ana Laguna, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității NaÈ›ionale de Artă Teatrală È™i Cinematografică „I.L. Caragiale”, eveniment de mare însemnătate simbolică pentru învățământul coregrafic autohton.